O intrebare fireasca a inceput sa ma macine, ce ma voi face cand voi fi mare…., ce motive as avea sa fac ceva sau altceva, si sunt inconjurat de vorbe si de promisiuni, dar nimic nu-mi motiveaza indeajuns sufletul ca sa ma indrept spre o directie cunoscuta, nu vreau sa fac greseala care e la ordinea zilei, sa merg la un servici , care ma tine intr-un ritm de pat, usa, job, nervi, usa, masa, pat. E o idée claustrofoba, e sentimentul inchiderii intr-o cutie, in care nu te poti misca sufficient, si ceea ce vezi sunt aceeasi 4 pereti, 1 tavan si nu intotdeauna o podea. Ceea ce imi doresc cu adevarat este ceva care sa ma faca sa inteleg sensul a ceea ce fac si sa ma motiveze sa simt intreg pamantul, sa ma simt liber si indragostit de ceea ce fac. M-am gandit, si ce-I drept seaman cu planul unui kid care doreste sa-si faca un band si sa calatoreasca in toata lumea si sa-si petreaca toata viata in aceste turnee cu o caravana in spatele lui si sa faca asta pana cand va deveni un nou “cel mai bun si mai iubit star”, si “asa au trait pana la adanci batraneti”….
Spre deosebire de acel kid eu nu vreau acel band si nici partea cu “cel mai bun si mai iubit”, ci partea in care ma invart in jurul lumii si problema intervine cand vreau ca aceasta rotire sa aiba si un scop, nu doar cel egoist in care-mi satisfac visul. Vreau ca aceasta calatorie sa fie un ace poate ajuta pe cineva si poate chiar schimba ceva... Iar partea cand “au trait asa pana la adanci batraneti” nu vreau sa fie o continuare a calatoriei, vreau ca atunci calatoria sa fie in jurul meu, precum soarele si luna in jurul pamantului, amintirea ei sa ma transforme in bunicutul care povesteste nepotilor cu patima intamplarile si ceea ce a schimbat prin faptele lui altruiste.
Care e JObul asta?
Unde se depunde CV, si ce pregatire trebuie sa am pentru el, ce facultate te pregateste pentru el?
……..stie cineva???
No comments:
Post a Comment