A incerca- am incercat!!!

Sunt momente cand te gandesti daca ai investit prea mult in ceva, si ca poate ai facut un pas gresit, toate visele tale, nu au fost pana la urma decat niste... vise. Dar, acesta e timpul in care tu te afli la o rascruce, ai trei poteci si o singura optiune: 1) gasesti acel ceva, care ar merita ce ai dat pana acum si cu speranta sa fie ultimul "ceva"; 2) renunti la tot; 3) realizezi ca nu ai oferit prea mult ci doar partea teoretica si fizica, nu ai pus aprenta ta si ai uitat ceea ce inseamna cu adevarat investitia. Recunosc, au fost momente cand am ales primele doua variante, nu am avut de castigat prea multe, cel mult drumuri pe care nu le mai parcusesem pana atunci (m-a costat o avere incaltamintea), dar de data aceasta moneda nu a mai cazut pe nici o fata si astfel l-am descoperit pe numarul 3) de mai sus, atunci am inteles... am pus capul intre palme si am inceput sa caut ceva in adancul intunecat al mintii mele picatura de cerneala ce are sa dea forma noua, imaginea mea.
Marea sacosa cu informatii de pe internet mi-a oferit mii,  zeci de mii, sute de mii .... de imagini ce ma incantau si ma faceau sa doresc a le reproduce, ma virusau cu dorinta de a face si eu l-a fel, imi ziceam: "Imi trebuie "cutarescu" si "cutarescu" si unghiul si lumina si, si, si... "si tot asa. Dar vine momentul cand inchizi sursa si acea scurgere de informatii se opreste iar tu ramai singur cu tine ( aceste momente in ziua de azi sunt din ce in ce mai rare, dar cand se intampla ceva se schimba) si iti aduci aminte de toate cele ce te-au minunat, dar nu apuci sa termini de zis "oau" caci indata simti ca nu te umple, ca nu te continua, toate acelea nu sunt Eu, si te intrebi, ce rost mai au, pentru ce sa mai faci, ce mai poti sa faci... mai e ceva de facut???
Dupa ceva timp a venit raspunsul, unul ce parca alergase de mult in jurul Pamantului si dorea sa te intalneasca dar de fiecare data te rata, chiar si milimetric pentru ca tu deja facuse-i pasul catre o alta viata alegeai din nou prima carare, dar de data aceasta el s-a lovit de mine, iar toate particulele de transpiratie ce m-a acoperisera din cap pana'n picioare m-au umplut cu savoarea ideii mele, al gustului meu si pentru prima data puteam spune ca ce voi face voi fi eu, si daca va fi purtat mai apoi de cineva dupa ce eu nu voi mai exista fizic, atunci sigur voi trai prin cel sau cei ce vor lucrarea mea.
 Si gata fara prea multe vorbe- fape- Am pus mana pe aparat, iar aparatul se simtea strain de data aceasta, e greu la inceput mult prea greu si apasa asupra ta incat simti ca toate oasele ti se vor fisura sub aceasta povara, dar e doar o iluzie, caci pentru cateva momente chiar din prima zi am simtit ca am reusit sa fiu eu acolo si ce a fost acolo sa devina eu.
Au aparut primele poze, dar din cate am facut nu am putut alege aproape nimic, pentru ca transformarea in Eu nu se poate face instant, e un proces, un tratament cu antibiotice ce trebuiesc luate dupa un program strict,  dar cu "putintica rabdare" te vindeci.

Aceasta este una dintre putinele poze pe care le-am pastrat din noua prima zi. Am numit-o inspirat de cauza si de captura " Pofesional lies killer". Imaginea nu este de o calitate prea buna si poate ca multe din aceasta poza nu sunt cum trebuie, dar deocamdata asta's eu.